Felix Aftene

Felix Aftene s-a născut în anul 1972, în orașul Vaslui. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncila” din Iași în 1990. În această perioadă, a frecventat atelierul pictorului Ion Neagoe.

Din 1990, și-a continuat studiile artistice la Academia de artă “George Enescu” din Iași, secția Artă Monumentală, la clasa profesorului Dimitrie Gavrilean. În 1996, termină facultatea ca șef de promoție. În această perioadă, călătorește în Rusia, Franța, Italia și Maroc, unde vizitează muzeele și scolile de artă, întrând în contact cu mediile artistice din aceste țări.
În 1998, câștigă un concurs pentru realizarea unei picturi murale în spațiul Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași. Lucrarea, intitulată “Babylon”, este realizată în tehnică mixtă pe o suprafață de 74 mp, iar execuția ei a durat trei luni.

În 2008, revine în spațiul public cu o altă lucrare, “Capsula timpului”, un monument realizat din bronz, amplasat în fața Primăriei municipiului Iași la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a orașului.

În domeniul picturii, Felix Aftene este unul dintre cei mai activi artiști contemporani din România. Lucrările sale se gasesc în muzee și colecții private din țară și străinatate (S.U.A, Marea Britanie, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Israel). În 1997-1998, lui Felix Aftene i se acordă Bursa Uniunii Artiștilor Plastici, România.

Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1997. În 2005, intră în Biroul de Conducere, iar din ianuarie 2013 este președinte al U.A.P.R., filiala Iași.

Exprimarea artistică a lui Felix Aftene îşi extrage bogăţia din surse diferite, aparent contradictorii uneori – ea depune mărturie despre un câmp amplu al culturii plastice, despre o elasticitate şi o dinamicitate proprii artistului contemporan. Pictura, mai ales, şi grafica, sunt limbajele preferate, dar Aftene a experimentat şi altfel de structurări ale comunicării artistice, cum ar fi performance-ul. Recursul episodic la izvoare de inspiraţie locale, de pildă colindele româneşti, accesoriile actanţilor acestor mini-spectacole de muzică şi dans, nu incomodează accesibilitatea artei sale pe scena internaţională, pe care a păşit deja. – Adrian Guță

Tablourile lui Felix Aftene arată o abordare dualistă a pânzei, o arenă în care artistul se desfăşoară atât la nivel gestual cât şi teatral. După cum chiar acesta afirmă, demersul este de departe a fi unul narcisist, o criză în planul creativ, ci reprezintă acea forare în adâncimea “sineului”, a recuperării sub o formă intimă, aparent excentrică, a unei istorii mai generale deopotrivă a umanităţii şi a artelor (cu toate marile imagini iconice recuperate, adaptate şi revitalizate de sine ca şi „om post-modern”) juxtapusă istoriei intime, personale, ce emerge ca o serie flashback-uri dinamice. – Maria Bilaşevschi