Gabriela Drinceanu

Născută la 5 mai 1968, la Iaşi, artista este membră UAP Romania secţia sculptură (din 1995), membru fondator al Fundatiei AXart-Iasi (implicată în realizarea Simpozionului “Arta si Sacralitate” Cucuteni, Iaşi 2000-2004, membră fondatoare a Galeriei de artă ‘’Triconc’’ Iasi, 2006, implicare în organizarea unor workshopuri culturale Grundtvig in Iaşi şi Maramureş, membră în “Asociaţia Femeilor Creatoare în Artă Plastică din Romania”, Membră “3 Grup” ș.a. A avut expoziţii în întreaga ţară, expunând adesea în Europa.

A urmat, între anii 1989-1995, Şcoala de Artă Monumentală a Patriarhiei Române Bucureşti, clasa Alexandru Cont. In 1992, termină studiile Academiei de Artă George Enescu Iaşi, secţia sculptură, clasa Prof. univ. Vasile Condurache şi Prof. Dan Covătaru.

Premii:
2020 – Premiul pentru sculptură Artis Iaşi,
2011 – Diploma de excelenţă pentru activitate artistică internaţională, acordată de U.A.P. Iaşi
2010 – Nominalizare Premiul pentru sculptură la Salonul Artis, Iaşi
2008 – Diploma de excelenţă pentru 3Grup, acordat de U.A.P. Iaşi, proiect Iaşi 600
2007 – Premiul naţional U.A.P. România pentru sculptură pe 2006
2007 – Diploma de excelenţă la Salonul Artis Iaşi pentru activitatea expoziţională internaţională.

Expoziţii personale:
Arthis – Casa de Cultură Belgo-Română – Bruxelles, Galeria Dana, Iaşi, Galeria de artă Grand Hotel Traian, Iaşi | Galeria Expoziţii Temporare a Muzeului Brukenthal, Sibiu (critic de artă Corneliu Antim), Galeria Arcadia, Paşcani Galeria Cuhnia, Palatele Brâncoveneşti, Mogoşoaia/Bucureşti (curator Doina Mândru)

Crez:

“OM-STARE-SIMBOL Imaginea plastică reprezintă rezultatul unui mod de a gândi, de a simţi, de a spune. Omul ca Stare – simbol al echilibrului şi al dezechilibrului – este în fapt o concretizare a realităţii. Seria de OAMENI-STĂRI reprezintă personaje ce nu exprimă o realitate de suprafaţă, vizibilă, ci o realitate care este propria mea observaţie asupra realităţii.ÎNGERI ŞI OAMENI, balans între realitate şi starea de reverie: Oamenii – stări interioare, ascunse, muncite, prinse în roţi, angrenate în mecanisme interdependente unele cu celelalte.Îngerii – forme idealizate, colorate, fiecare este prototipul omului său, (omul e ecoul îngerului său), depozitari ai amintirilor acţiunilor şi urmelor umane.”