Sabin Drinceanu

Sabin Drinceanu s-a născut la data de 1 noiembrie anul 1967, în Moțăței, Dolj. A absolvit Universitatea de Arte, Facultatea de Restaurare din Timișoara, 2000 și Școala de Artă Monumentală a Patriarhiei Române – București, 1994. În anul 1997 devine membru a Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Iași, secția artă plastică religioasă și restaurare și membru în biroul de conducere a UAP Iași din 2006. Administrator a firmei Euroart Iași din 2001 și președintele fundației Fundatia AXart- Iasi din 2000.

Premii:
2013 – Marele Premiu acordat de UAP din Romania la Salonul ARTIS, Iasi
2011 – Diploma de excelență, acordată de U.A.P. Iași la Salonul Artis
2010 – Diploma de excelență, acordată de U.A.P. Iași
2004 – Diploma de excelență, acordată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei
2002 – Distincție de vrednicie acordată de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei 2000 – Distincție de vrednicie acordată de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Expoziţii personale:
2013 – Corpuri, intervenție pe fotografie și pictură, Galeria de arta Dana, Iași
2011 – Călătorii subiective, Galeria de artă Arcadia, Pașcani
2010 – Pictura, Galeria Cuhnia, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia
2010 – Conexiuni familiale, pictură, Galeria Fundației Filoart, Dej
2009 – Temple, pictură, Galeria Cupola, Iași.

Expoziţii de grup:
2012 – Delta Dunării – 9 viziuni, Galeria de Artă Dana, Iași
2012 – Grup + 2, pictură, Galeria Lăpușneanu, Iași
2011 – Tabăra de pictură și expoziția organizată de Galeria Dana la Balchik, Bulgaria | 2010, 2011 – Salonul de desen, Galeria Cupola, Iași
2010 – Oameni, pictură, Ateneul Tătărași, Iași

Templu ca spaţiu al ritualurilor creştine şi, nu numai, spaţiu al regăsirii şi iniţierii umane. Panourile generoase, relaţiile dintre ele şi suportul alb al pereţilor galeriei, produc un efect de linişte sacră, primordială, iniţiatică prin potenţialitatea ritualului consumat individual, de fiecare om în parte. Templul Marelui Arhitect, de pildă, devine un subtil axis mundi, unde verticala ascensională permite raportul cordial dintre terestru şi celest. Imaginea, epurată de determinări materiale, pare a fi sensul unei rugăciuni.