C.D. Stahi

C. D. Stahi (1844-1920) l-a succedat pe Gh. Panaiteanu Bardasare la conducerea Şcolii şi a Pinacotecii, remarcat pentru academismul de tip munchenez căruia i se aprecia tehnica fermă, a impus rigoare în ştiinţa desenului şi a compoziţiei, dar i se reproşa tendinţa de uniformizare a impulsurilor creatoare ce ducea, implicit, la îngrădirea originalităţii studenţilor. C. D. Stahi a avut o existenţă tulburată de drame familiale, însă contemporanii i-au apreciat creaţia astfel încât în 1898 obţine Coroana României în gradul de cavaler, fiind pe rând profesor la catedra de gravură din Iaşi (1878), face parte din juriul ce recepţionează pictura executată de către Gh. Tătarăscu la Mitropolia ieşeană (iulie 1880), zugrăveşte biserica din Negreşti din apropiere de Piatra Neamţ (1889—1891), aproximativ 80 de icoane, iar în mai 1907 donează pinacotecii ieşene un număr de 54 de tablouri „ca să-l prezinte sub toate aspectele”.

D. Stahi este unul din „clasicii” picturii româneşti o valoare ieşeană care s-a impus în conştiinţa plasticii naţionale. Claasupra lumii, rezultantă a studiilor făcute la Munchen (1871— 1884), unde pictorii ieşeni Gh. Panaiteanu, Em. P. Bardasare, Gh. Popovici etc., au studiat mai mult sau mai puţin, C. D. Stahi a fost numit de către o parte a criticii ca „pictor al imitaţiei”.

Stahi nu a fost un simplu copist după natură si cred că ar fi o greşeală de a-l încadra în nişte tipare între pictura de iconografie bizantină şi pictura neoclasică, ori numai între realism şi impresionismul „calculat” de sorginte germană. C. D. Stahi a fost preocupat de meserie. Se familiariza cu tehnica marilor maeştri, studiind cu interes lucrările lui Rubens, Rembrandt, Tizian, Rafael după care execută copii. Ia lecţii în atelierul pictorului restaurator R. Felstich plătind şedinţele cu „cinci zeci de mărci” acesta introducându-l în tainele restaurării şi al tehnicilor in tempera şi ulei.

C. D. Stahi a avut o existenţă tulburată de drame familiale, preţuit şi cumpărat în epocă (in 1898 obţine Coroana României în gradul de cavaler) artistul este pe rând profesor la catedra de gravură din Iaşi (1878), face parte din juriul ce recepţionează pictura executată de către Gh. Tătarăscu la Mitropolia ieşeană (iulie 1880), zugrăveşte biserica din Negreşti din apropiere de Piatra Neamţ (1889—1891), aproximativ 80 de icoane, auritul catapetesmei), în mai 1907 donează Pinacotecii ieşene un număr de 54 de tablouri „ca să-l prezinte sub toate aspectele”, în 1908 i se înmânează medalia Răsplata Muncii Cl. I.