Camil Ressu
Originar din Galaţi, Camil Ressu (1880-1962) a făcut studiile liceale în oraşul natal, după care se înscrie la Școala de Arte Frumoase din Bucureşti, clasa profesor George Demestrescu Mirea. În 1899 se transferă la Școala de Arte Frumoase din Iaşi, la clasa profesor Gheorghe Popovici, pe care o absolvă în anul 1902 cu medalia de argint. În acelaşi an pleacă la studii la Munchen şi ulterior Paris, unde va studia timp de 6 ani.
Participă pentru prima dată în 1910 la expoziția “Tinerimii Artistice” cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la țară, iar în anul următor, la “Tinerimea Artistică”.
În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han înființează asociația “Arta Română”, la Iași.
A fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941, din 1950 a fost președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici, reluându-și și activitatea de profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române.

