Gheorghe Panaiteanu-Bardasare
Gheorghe Panaiteanu Bardasare – ctitorul Pinacotecii ieșene (n. 22 aprilie 1816 Burjudeni – d. 9 noiembrie 1900, Iași)
Născut în 1816 la Burdujeni-Suceava, Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a fost remarcat pentru aleasa educație și talentul artistic de care a dat dovadă încă din tinerețe. Artistul a fost încurajat să urmeze „clasul de zugrăvitură” al Academiei Mihăilene, după care a efectuat un stagiu de optsprezece ani de specializare la Academiile de Artă din Berlin și München, sub coordonarea unor renumiți pictori și gravori. Întors în Moldova cu dorința fermă de a construi un cadru instrucțional modern, similar celui din Europa, Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a găsit un real sprijin din partea lui Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu și Gheoghe Asachi.
Gheorghe Panaiteanu – Bardasare intră în 1840, prin concurs, cu bursă, la Academia de Arte din München având obligaţia să se specializeze în pictura istorică, arta miniaturii şi a litografiei, timp de 18 ani din care12 ani a trăit ca „stipendist” şi șase „din câştigul muncii sale”. Odată cu întoarcerea în Iaşi, în 1858, Gheorghe Panaiteanu – Bardasare îşi va dedica existenţa, în întregime, constituirii şi dezvoltării Şcolii de Arte Frumoase şi a Muzeului.
La 26 octombrie 1860, Gheorghe Panaiteanu – Bardasare, „întărit director al Muzeului de pictură” îşi vedea eforturile răsplătite prin inaugurarea primei universităţi de arte plastice din ţară, ceremonie care a fost oficiată în Palatul Roznovanu. Cele 21 de salve de tun au subliniat solemnitatea evenimentului la care participa domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Consiliul de Miniştri, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, „domnii reprezentanţi ai puterilor străine”, profesori, funcţionari, breslaşi, seminarişti şi două fanfare militare.
Un adevărat erou ce transcede timpurile sale, Gh. Panaiteanu – Bardasare nu doar a consolidat temelia pe care Școala de Arte a înflorit, ci a cristalizat șimodul de organizare al acesteia, insuflând seriozitate şi entuziasm discipolilor săi: Emanoil Bardasare, Constantin D. Stahi, Dimitrie Tronescu.
În 1871, Gh. Panaiteanu-Bardasare a înaintat un memoriu la Ministerul Instrucțiunii Publice prin care propunea să se prevadă fonduri pentru construirea unui edificiu pentru Pinacoteca și Școala de Belle Arte, obiectiv care devenise, așa cum avea să mărturisească, „supremul țel al vieții sale”.1 După nenumărate memorii și insistențe oficiale, Bardasare a obținut mutarea celor două instituții de artă în Casele Ghica în anul 1879. Cu acest prilej, el a făcut o dare de seamă retrospectivă, în fața unui numeros auditoriu, și a deschis spre vizitare colecția Pinacotecii care era structurată pe categorii, element care a adus un plus de calitate și vizibilitate operelor. La două luni după inaugurarea noului sediu, într-o noapte de februarie, un puternic incendiu a mistuit clădirea vechiului Teatrului Național din Copou, imobil aflat în imediata vecinătate a Pinacotecii. Datorită prezenței de spirit a lui Gh. Panaiteanu-Bardasare, care locuia în clădirea muzeului, a putut fi evitată extinderea incendiului și distrugerea colecției Pinacotecii și a Școlii de Arte Frumoase.
În 1889 oficialitățile de la București hotărăsc dărâmarea Caselor Ghica, sediul Pinacotecii și al Școlii de Arte Frumoase, pentru a fi construită clădirea actualei Universități din Iași. Gh. Panaiteanu-Bardasare, susținut și de ceilalți profesori ai școlii, a început o campanie acerbă pentru obținerea unui sediu nou și dotat pentru instituțiile de artă. Are parte de un refuz constant și, în cele din urmă, este amenințat și somat să elibereze spațiile din Casa Ghica. Colecția Pinacotecii avea să ajungă în Sala Tronului de la Palatul Administrativ (actualul Palat al Culturii), iar Școala de Belle Arte a fost mutată în fostele Case Bașotă și, ulterior, în Școala Centrală de Fete (fostul Liceu de fete “Oltea Doamna”).
Documente din Arhivele Naționale din Iași atestă faptul că respectivele instituţii urmau să fie desfiinţate la începutul secolul al XX-lea, pe fondul unei acute crize financiare naţionale. Memoriul salvator al cadrelor didactice de la Școala de Arte Frumoase invoca recenta dispariţie a directorului Bardasare (în 1900) şi eforturile sale de a construi o instituție care a pus bazele învățământul artistic la Iași. Mulțumită acestor strădanii, Școala de Arte Frumoase și Pinacoteca au continuat să existe.
1- Arhivele Naționale Iași, fond 183, dosarul 2/1871, pag.100
